Ion Druță est le fils d'un peintre d'églises, très attaché au milieu rural. Ce premier volume de ses oeuvres écrites en roumain comprend entre autres son récit autobiographique Horodiște (1975) du nom de son village natal. C'est un écrivain joyeux qui possède un spectaculaire sens de l'humour. Ses nouvelles sont un vrai régal.
Commenter  J’apprécie         200
Oricît de frumos şi înţelept ar fi fost întocmit calendarul, pentru lumea de la sate adevăratul an începe odată cu înmugurirea, cu acea "frunză verde" cîntată din moşi-strămoşi, şi sfîrşeşte, cînd acea frunză verde se îngălbeneşte, se desprinde din copac şi cade la pămînt, pe-o margine de drum.
O, soare balcanic, revărsat peste văile şi dealurile moldave, o, acele iubiriscurte, scînteietoare, istovitoare, cît de mult aduceţi voi în scurta noastră trecere pe acest pămînt, şi cît de mult luaţi cu voi pentru a nu le mai întoarce niciodată.
Rusanda e încă un copil, şi copila care-ţi place mai trebuie să ţi-o creşti, dacă vrei gospodină în casă, zic bătrînii. A creşte o fată înseamnă în primul rînd a o dăscăli.
I-a privit în treacăt - numai o clipă, - dar a înţeles că tot ce-a avut mai scump în viaţă, a schimbat pe aceşti doi ochi căprui. Şi pămîntul, şi păpuşoii, şi mânjii, şi iarba. Biruiseră aceşti doi ochi.
Sunt oameni care-şi scot durerile în văzul lumii, pentru a scăpa de ele, dar sunt şi de cei care coboară cu durere cu tot în adîncul firii sale şi nu se arată pînă nu-şi revin.