Şi tăcu uitându-se spre stejarul din mijloc. Apoi îmi face semn să ascult.
-Ţin sfat stejarii, gonesc nourii, vântul îi fierbinte şi rece, sfântul sfarmă pietrele, uruie ruda carului din cer. Mă las în ştirea Domnului...Eu mă duc să mă aştern colea-ntre stejari. Rămâi aici lângă foc. De-oi adormi să nu mă scoli, de-oi adormi să nu mă deştepţi, mă deştept singur. De-oi adormi, să mă laşi să dorm, să lupt.