Opere

Cu ce drept trag concluzii pentru viitor când eu nu ştiu nimic precis despre trecut? Sau pot fi sigur că eu, în momentul morţii, voi fi mai puţin mediocru? În orice caz, voi fi atât de curios să mă văd cum sunt, că sentimentele mele nu vor mai fi spontane. Cu tot gustul pentru adevărul pur, în momentul cel mai tragic voi fi artificial.

Am crezut în toate fantomele, am stat de vorbă, perfect convinsă că nu mă sugestionez, cu morții, m-am cățărat pe razele lunii și am călătorit printre stele. Și pe fiecare om, oricăt de solid ar fi fost clădit și oricăt de convins ar fi emis teorii, l-am privit ca pe o apariție ciudată, care se poate destrama în orice clipă.

Nici măcar groaza că vom suporta-o nu ne dezmorţeşte. Unii dau o interpretare: preferăm să nu ne gândim. N-au dreptate. Nu renunţăm la gândul ei din stoicism sau din laşitate mascată, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, şi oamenii talentaţi sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormântări, şi nu facem nicio reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, şi nu le observăm. Facem doar o socoteală de tarabă: “s-ar putea să mai trăim, deoarece sunt oameni mai bătrâni ca noi”. Şi ne punem din nou la micile noastre treburi zilnice. Amânăm cu uşurinţă pe anul viitor un plan mai neobişnuit, fără de nicio grabă ne sorbim cafeaua şi ne facem siesta, şi nici în momentul când, în sfârşit, facem pasul sacru, nu ne tulburăm, căci suntem mediocri şi atunci. (O moarte care nu dovedeste nimic)

Cu Irina alături, singuri în noapte, tremurând sub frig, am plâns împreună. Și ne întrebam: “Nu e așa că suntem fericiți?” Am plâns mult, pentru durerile de odinioară și pentru cele ce au să vină. Pe cer, din toate părțile, cădeau stele.

Din linia marilor romancieri (Proust, Gide) care au descompus până la contraziceri şi absurd pentru a putea găsi abisurile care altfel rămâneau învăluite de un program fictiv şi convenţional, autoarea duce analiza pe căile cele mai ascunse.
(în Viața și moartea în opera D-nei H. PAPADAT-BENGESCU)

De la lignée de grands écrivains, Proust, Gide, qui ont tout disséqué jusqu’à la contradiction et l’absurde pour en arriver aux abîmes profonds et qui, autrement risqueraient de rester voilés par un programme fictif et conventionnel, notre romancière mène l’analyse par les voies les plus cachées.
(Traduction de Florica Ciodaru-Courriol)

Oamenii sunt făcuţi din pământ netrecut prin sită, au fost lucraţi în grabă.
(O moarte care nu dovedeste nimic)

À présent, je choisis au hasard, comme cela se présente dans ma mémoire ou comme je le vis dans une discussion avec Ioana, et le malentendu installé, recommence le débat sur un motif pas toujours important… Mais moi, moi si je ne raconte que des fragments pour ne pas abuser de la patience de l’auditoire ou parce que je ne me souviens pas de tout en ce moment précis, j’ai l’âme pleine de tout le passé de chaque instant […] J’ai des pensées de désir de liberté, mais je suis incapable de partir.

(traduit du roumain par Florica Courriol)