Și cui să-nchin eu oare, când timpul se răzbună,
Ecoul amorțit
Din nemilosul viscol pe care împreună,
Abia l-am resimțit ?
O, tu, ce chiar suspinul îl împărțeai cu mine,
Făcându-l mai ușor :
Tăiai oftarea-ntreagă în două mici suspine,
Unite prin amor !...
(RĂZVAN ȘI VIDRA, poemă dramatică în cinci cînturi, Dedicațiune, pagina 137)