Călin Vlasie

Glorie

Intrasem în mine
Adînc în mine
Mă baricadasem în mine
Și vorbeam
Vorbeam tare în cladirea
cu infinite săli
prin care treceam
în viteză în mare viteză
Nu mă vedea nimeni
Nu mă chema nimeni
Vorbeam cu mine însumi
enervat de muțenia zidurilor
(p. 82)

La valeur littéraire est autonome, elle est le résultat de milliers de nuits de lectures et de pratique littéraire, elle a ses lois esthétiques qui n’obéissent à aucune raison politique ou de propagande.
[Valoarea literară este autonomă, este rezultatul a mii și mii de nopți de lectură și exercițiu literar, își are legi estetice care nu ascultă de nicio rațiune politică sau propagandistică.]
p. 12

Rezistența la neant

Vibrare a numerelor.
Muzeu de aer rar.
Sîngele anume
este făcut
pentru a mă lansa
într-un dans alb
o cută în cer.
Incertirudine, o, incertitudine!
Aveam un chip care semăna
cu o sămînță
rezistînd la neant.
Să mă renasc nu știu.
Doar dacă sîngele
compus ar fi din litere.

Résistance au néant

Vibration des nombres.
Musée d'air raréfié.
Le sang est fait
exprès pour
me lancer dans
une danse blanche
un pli sur le ciel.
Incertitude, ô, incertitude !
J'avais une tête qui ressemblait
à une graine
résistant au néant.
Renaître je ne sais pas.
Mais seulement si mon sang
était fait de lettres.
(p. 42/43)

Un signe rare

C'est à toi que j'ai pensé
La poésie ne veut plus rien savoir
de moi
À toi qui viens de
l'ordre du phosphore.

[Un semn rar

La tine m-am gândit
Poezia nu mai vrea să știe
de mine
La tine care vii din
ordinea fosfor.]

(p. 198, extrait du recueil "Un timp de vis" [Un temps de rêve] )

eram
mort,
acum
sînt
viu
dar
nu
mă
mai
pot
întoarce
la
voi.

j'étais
mort,
maintenant
je suis
vivant
mais
je
ne
peux
plus
revenir
parmi
vous.
(p. 36/37)

Unda

Muta jucăușa undă trecu
prin tine cu fîșîit
de abur purpuriu.
Luă forma ta și muta
jucăușa începu din
nou să facă semne
infinitului.

L'onde
Espiègle muette l'onde est passée/en toi avec un bruissement/ de vapeur purpurine.
Elle a pris ta forme et la muette/l'espiègle et s'est remise/ à faire de signes/ en direction de l'infini.
(p. 10/11)

de
s-ar
sfîrși
odată
putredul
zgomot
să
aud
duhul !

s'il
s'arrêtait
enfin
pourri
ce bruit
que je puisse
entendre
l'esprit !
(p. 26-27)

Dragă Gabriela,
Mi-era dor de tine, aș fi vrut să-ți vorbesc și iată ca m-am trezit scriindu-ți. Ai devenit singurul om prin care comunic cu tot ce mi-e drag: cu Poezia, cu Sufletul, cu Creierul.
(p. 152-153)

Este vorba de un titlu tabloul în sine
nu l-am pictat eu dar pot spune
că în acele pete cenușii recunosc
sufletul meu