Să mă ia naiba, dacă era vorba de monştri l-aş fi preferat pe Adi de Vito, măcar şi-a luat nume italian. Şi, oricum, mi se pare mai autentic în vitalitatea lui tembelă decât tot « tezaurul folcloric » de duminică, de la zece dimineaţa, să moară duşmanii mei...