Puis, mircea [Cărtărescu ?!] ouvre la fenêtre. « Tiens, tavi [diminutif d’Octavian], pour qu’on n’ait plus jamais faim ou froid, Dieu a planté pour nous, juste sous la fenêtre de l’hôtel, une église. »
[Apoi
mircea deschide
ferestra.
"Uite, tavi,
ca să nu ne mai fie
foame sau
frig
niciodată,
Dumnezeu ne-a plantat
sub ferestra hotelului
o biserică."]
(p. 95)