Cum s-a dovedit în „Cunoaștere și existență” (p. 248), irealul, deși constituie o lume ce nu aparține conștiinței, nu e posibil fără prezența imaginilor, a fierberii sentimentale și, mai ales, a faptei umane. Drept aceea, esteticul e „poetic”, ține de funcția „creatoare” sau înfăptuitoare, nu de funcția de cunoaștere sau teoretică – cele două funcții fundamentale ale naturii umane.