Ion Barbu

Timbre

La loure sèche au pré, la flûte aux routes font
D'un chagrin divisé la note longue ou brève
Mais l'oraison du roc, et le limon sans sève,
Et l'eau promise au ciel–comment donc le diront ?

Il faudrait un chant–roi, chant vastement profond,
Tel le frisson soyeux du sel des mers sans trêve ;
Ou la louange en chœur des anges, quand naît Eve,
Corps de la côte mâle issu, flou corps second.

[Timbru, p. 16, en français par Romulus Vulpescu]

Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Și unda logodită sub cer, vor spune-cum?

Ar trebui un cîntec încăpător, precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinilor de îngeri, cînd răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.