Citation de chris49
LE CONTOUR DE L’AMOUR
viens plus près de moi pour que je sente la couleur
de l’étoile sur laquelle tu as pris place comme dans un fauteuil temporel
et tu ne sais plus qui t’a dérobé
un regard aussi grand qu’une saison
sans jamais reconnaître que
tu maîtrisais à peine tes larmes
entre les pluies incontrôlées
où tu avais égaré mon nom
viens plus près ce soir
ventilé par mes paroles
en ignorant la symphonie des nuages
laisse-toi bercer dans un vol de papillons
au début du chemin
la timidité de la mariée disparaît dans le miroir
et toi absente tu veux être toujours
ton ombre suppléant à toute épreuve
jusqu’à ce que mon appel soit entendu
y compris depuis l’abysse de l’imagination
tu esquisseras avec précision le contour
de l’amour jamais vu
***
une cloche de vapeurs
isole ton coeur
et raisonne dans les traces
des pas qui passent dans le
désert
un cheval en amble
fait voler en éclats tous les rêves
à l’instar d’un océan de promesses
ces pensées lentes
dans la larme de la soirée
engourdissent les aspirations
*
CONTURUL DRAGOSTEI
vino mai aproape să-ți simt culoarea
stelei pe care te așezi ca-ntr-un fotoliu de timp
și nu mai știi cine ți-a furat
o privire cît un anotimp
nerecunoscînd niciodată că
abia-ți stăpîneai lacrimile
printre ploile necontrolate
în care-mi rătăciseși numele
vino mai aproape în seara
vînturată de cuvintele mele
ignorînd simfonia norilor
lasă-te legănată într-un zbor de fluturi
la început de drum
sfiala miresei dispare-n oglindă
iar tu absentă vrei să fii mereu
umbra ta suplinind orice încercare
pînă cînd chemarea mea va fi auzită
și din abisul imaginației
vei schița cu precizie conturul
dragostei nevăzute
* * *
un clopot de aburi
izolează inima ta
și răsună în urmele
pașilor trecători prin
deșert
un cal în buiestru
spulberă visele toate
ca un ocean de promisiuni
aceste gînduri încete
în lacrima serii
strepezesc năzuințele
(pp. 225-226 et pp. 81-82 du recueil.
Traduction : Gabrielle Danoux)
viens plus près de moi pour que je sente la couleur
de l’étoile sur laquelle tu as pris place comme dans un fauteuil temporel
et tu ne sais plus qui t’a dérobé
un regard aussi grand qu’une saison
sans jamais reconnaître que
tu maîtrisais à peine tes larmes
entre les pluies incontrôlées
où tu avais égaré mon nom
viens plus près ce soir
ventilé par mes paroles
en ignorant la symphonie des nuages
laisse-toi bercer dans un vol de papillons
au début du chemin
la timidité de la mariée disparaît dans le miroir
et toi absente tu veux être toujours
ton ombre suppléant à toute épreuve
jusqu’à ce que mon appel soit entendu
y compris depuis l’abysse de l’imagination
tu esquisseras avec précision le contour
de l’amour jamais vu
***
une cloche de vapeurs
isole ton coeur
et raisonne dans les traces
des pas qui passent dans le
désert
un cheval en amble
fait voler en éclats tous les rêves
à l’instar d’un océan de promesses
ces pensées lentes
dans la larme de la soirée
engourdissent les aspirations
*
CONTURUL DRAGOSTEI
vino mai aproape să-ți simt culoarea
stelei pe care te așezi ca-ntr-un fotoliu de timp
și nu mai știi cine ți-a furat
o privire cît un anotimp
nerecunoscînd niciodată că
abia-ți stăpîneai lacrimile
printre ploile necontrolate
în care-mi rătăciseși numele
vino mai aproape în seara
vînturată de cuvintele mele
ignorînd simfonia norilor
lasă-te legănată într-un zbor de fluturi
la început de drum
sfiala miresei dispare-n oglindă
iar tu absentă vrei să fii mereu
umbra ta suplinind orice încercare
pînă cînd chemarea mea va fi auzită
și din abisul imaginației
vei schița cu precizie conturul
dragostei nevăzute
* * *
un clopot de aburi
izolează inima ta
și răsună în urmele
pașilor trecători prin
deșert
un cal în buiestru
spulberă visele toate
ca un ocean de promisiuni
aceste gînduri încete
în lacrima serii
strepezesc năzuințele
(pp. 225-226 et pp. 81-82 du recueil.
Traduction : Gabrielle Danoux)
