Or c'est justement dans la vie particulière, non-généralisée, que réside la force d'envoûtement. Chez Bosch, c'est elle qui s'infiltre dans la conscience du spectateur et qui transmet ces quantités infimes d'existence qui peuvent être revécues par tout un chacun.
(p. 5)
După asemenea cuvinte nu se cuvine să mai adaugi alte cuvinte. O vom face însă pentru că asta e soarta cuvintelor. Viața lui Eminescu atîrnă atît de plin în cîntarul zilelor vieții, încît nu e bine și nici cuviincios să-i mutăm viața sau s-o căutam în altă parte.
(Pagina 19-20)