Petre Ispirescu

Voyant le palais en ruines, envahi par les ronces, il soupira et, les yeux pleins de larmes, tenta de se souvenir du passé, de son enfance heureuse et de la magnificence de ces lieux ; il en fit deux ou trois fois le tour, explorant chaque pièce, chaque recoin qui éveillait en lui des souvenirs, puis l'écurie où il avait trouvé son bon cheval ; il descendit aussi dans la cave, dont l'entrée disparaissait presque sous les décombres.
(Traduction par Micaela Slăvescu, 1994)

Văzând palaturile dărâmate și cu buruieni crescute pe dânsele, ofta și, cu lacrămi în ochi, căta să-și aducă aminte cât erau odată de luminate aste palaturi și cum și-a petrecut copilaria în ele; ocoli de vreo două-trei ori, cercetând fiecare cămară, fiecare colțuleț ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul în care găsise calul; se pogorî apoi în pivniță, gârliciul căreia se astupase de dărâmăturile căzute.