Ion Heliade Radulescu

Extrait du poème intitulé "L'esprit volant" (Zburãtorul):

Mais le champ comme le métier à tisser fatiguent les paysans
Et après un bref dîner le sommeil aussitôt s'invite.
Le silence à présent règne uniformément,
Et il n'y a plus que les aboyeurs qu'on entende sans limite.

Somptueuse, somptueuse nuit: au cœur même de la rigueur
Son habit noir, d'étoiles clairsemé,
Détendu, enveloppe le monde qui dans les bras de la torpeur
Rêve tout ce qu'éveillé il n'avait pas rêvé.

Tout est silence et absolue inertie:
Enchantement ou désenchantement sur le monde se sont posés;
Ni la feuille ne bouge ni le vent ne gémit,
Et les eaux dorment profondément et les moulins se sont arrêtés.

[Dar câmpul și argeaua câmpeanul ostenește
Și dup-o cinã scurtã și somnul a sosit.
Tãcere pretutindeni acuma stãpânește,
Și lãtrãtorii numai s-aud necontenit.

E noapte naltã, naltã; din mijlocul tãriei
Veșmântul sãu cel negru, de stele semãnat,
Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei
Viseazã câte-aievea deșteaptã n-a visat.

Tãcere este totul și nemișcare plinã:
Încântec sau descântec pe lume s-a lãsat;
Nici frunza nu se mișcã, nici vântul nu suspinã,
Și apele dorm duse, și morile au stat.]