ISTORIA ROMANILOR

Cercetările arheologice din ultimele decenii au arătat că nu se mai poate vorbi în nici un caz de o singură vatră de formare a celui mai numeros popor sud-est european, indiferent de localizarea ei; poporul român este rezultatul unui îndelung proces de etnogeneză, început cu romanizarea dacilor, încheiat cu românizarea slavilor; el s-a desfăşurat pe o întinsă arie geogafică, atât la nordul cât şi la sudul Dunării, unitar până la căderea frontierei imperiului (602), urmând apoi direcţii diferite; ramura nordică a evoluat spre ceea ce alcătuieşte astăzi poporul român, în timp ce ramura sudică, împinsă de slavi spre vestul peninsulei Balcanice, a dat naştere aromânilor, vlahilor balcanici.

Constuirea unui homo societicus român nu se putea însă realiza fără distrugerea şi rescrierea valorilor naţionale tradiţionale; a fost deci nevoie de o masivă infuzie de valori marxist-leniniste, precum şi de o campanie de activă rusificare.

Genealogic, limba română este urmarea limbii latine populare vorbite pe teritoriul cuprins între provincia Dacia, Munţii Balcani şi Marea Neagră.