Otrava noastra cea de toate zilele

Pour un moment m'ont tenu compagnie les journaux et les sacs en plastique portés par le vent froid. Je ne ressentais rien, tout était gris et triste. Je vivais le plus triste des dimanches de toute ma vie. L'idée que c'était également le premier jour de l'année me fit sourire avec amertume.

[O vreme mi-au ținut companie ziarele și pungile purtate de vântul rece. Nu simțeam nimic, totul era cenușiu și trist. Trăiam cea mai tristă duminică din viața mea. Gândul că era și prima zi din an m-a făcut să zâmbesc amar.]

(p. 128)