Pe oricare altul s-ar fi aşteptat Măria să-l descopere lingă mormîntul bărbatului ei, în cimitirul năpădit de ierburile verii, în afară de chiar ucigaşul acestuia. Cine ştie ce pacoste sufletească îl va fi adus acolo, fiindcă de remuşcări nu putea fi vorba, nici de legea paradoxală care totdeauna îl împinge pe criminal să comunice în secret cu propria-i victim…”
Fascinația iubirii,
a visului
a justiției
și a libertății
toate subordonate aceluiași adevăr
inefabil
pe care omul nu-l descoperă decît în sine
mereu neadormit
ceea ce poate să însemne
și salvarea
dar și nefericirea noastră !
[exergue]