Cartea despre Emil Botta era una spectaculoasă, într-un stil inflamat, participativ, artist, mai rar întâlnit în critica anilor '80, unde dominau rigorile, tirania verdictului şi teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoţionale. Ce e drept, însăşi poezia lui Emil Botta era o suculentă invitaţie la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a ... >Voir plus
Bilanțul clovnesc al vieții se reduce la o victorie « printre arbori de mucava » în varianta « Aplauzelor » din revistă. În volum victoria se numește „șecspir” scris « așa cum l-am auzit pronunțîndu-se ».